Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun

                                                                                     

                                          Autor:  Prof. dr. Ovidiu Trifan

Momentul cultural de astăzi are ca generic versul eminescian e vremea colindelor. Acest timp sacru – cum îl numește Mircea Eliade – este și timpul în care se spun poveștile la gura sobei. Sunt momente unice, specifice anotimpului hibernal și fac parte din milenara tradiție culturală românească. Am intitulat alocuțiunea noastră Poveste de Crăciun nu pentru că ne vom referi la poveste ca specie a epicii românești, ci pentru că vom încerca să sintetizăm  câteva din reperele principale ale colindei ca datină și ca gen.

Colinda, datorită valențelor ei estetice și expresive, poate fi numită specie reprezentativă a spiritualității românești. Rădăcinile acestei spiritualități se află în formele religioase populare și miturile care au circulat ori s-au născut pe aceste meleaguri ca rezultante ale unei mentalități arhaice, ancestrale. În această mentalitate arhaică își are originea și universul colindei, pe cât de vast, pe atât de profund.

Etimologic, termenul de colindă denumea întâia zi a fiecărei luni din calendarul roman. Ulterior, termenul a devenit polisemantic, însemnând sărbătorea romană care avea loc iarna, la Calendele lui Ianuarie, apoi, ca verb, a colinda a primit sensul de practica această datină în Ajunul Crăciunului și de Anul Nou, dar și pe acela de ,,a cutreiera”, a merge de ici colo. Din punctul de vedere al teologiei creștine, colindătorii sunt considerați ca fiind teofori, cei care îl anunță pe Dumnezeu, așa cum se spune și în versurile unui colind popular: Iată, vin colindători/ Noaptea, pe la cântători/ Și ei vin mereu, mereu,/ Și-l aduc pe Dumnezeu.

Ca datină, colindul are origini străvechi, arhaice, este eminamente agrară – după cum vom vedea – și are profunde semnificații religioase, atât precreștine, cât și creștine. Datina colindatului are la bază un ritual arhaic menit să valorifice forța magică a cuvântului, care, odată rostit, putea deveni faptă. Așa se explică și faptul că omul a crezut dintotdeauna atât în puterea benefică a cuvântului – atunci când e vorba de urări sau binecuvântări – dar și în acțiunea lui malefică – dacă se rostesc blesteme. În lumea romană – ca de altfel la majoritatea popoarelor vechi – Anul Nou se sărbătorea primăvara, odată cu regenerarea naturii, la calendele lui Marte, întâia zi a acestei luni. Evenimentul era însoțit de un întreg cortegiu de ritualuri magice de fertilizare a pământului, dar și de purificare a oamenilor, de spălare a păcatelor și de re-naștere la o nouă viață. Prin schimbarea calendarului roman – în sec. VII a. Chr. – data Anului Nou s-a schimbat, de la 1 martie la 1 ianuarie, adică de la calendele lui Marte la calendele lui Ianuarie. Astfel, întregul cortegiu de ritualuri a fost transferat din primăvară în plină iarnă. Așa se explică prezența și astăzi în textele colindelor a numeroase aluzii agrare, dar și faptul că în  textul plugușorului se vorbește de căutarea acelui loc curat/ De arat și semănat. Este vorba de locul sfințit, purificat în cadrul ritualurilor magice.

Geneza colindei începe odată cu aceste practici magice de fertilizare. Ulterior, obiceiul a început să fie însoțit și de o formulă-urare de bun augur, urmată de împărțirea ritualică a unor daruri. Conform credinței arhaice că tot ce se întâmplă în ziua de Anul Nou are importanță pentru tot restul anului, darurile primite erau considerate talismane aducătoare de noroc. Cu timpul, formula-urare s-a amplificat, transferând în text întreaga practică gestuală, magică. Se ajunge, astfel, la colindul arhaic, de tip roman. Expansiunea Imperiului Roman a fost însoțită și de exportul tradițiilor culturale. Sub această formă a pătruns datina colindatului și la tracii din nordul și sudul Dunării, care, romanizându-se, au primit, pe lângă limbă, obiceiurile și datinile romane.

Cum s-a ajuns la colindul românesc? Circumstanțele culturale care au contribuit la geneza colindei românești se află în perioada formării limbii și poporului român, procese desfășurate în paralel și urmând aceleași etape. Cronologic, creștinarea Daciei începe și se termină odată cu etnogeneza poporului român. După ce creștinismul devine religie oficială, elementele mitologice arhaice au continuat să existe în temele colindelor. Acestor elemente li s-au adăugat, cu timpul, influențe din partea popoarelor migratoare, a surselor eretice sau apocrife, a scrierilor hagiografice bizantine. Toate acestea au contribuit la constituirea treptată a unui adevărat creștinism popular românesc, intens folclorizat, înrădăcinat mai mult decât la alte popoare. Astfel de fenomene de polisincretism au generat o adevărată religie țărănească, nedogmatică, pronunțat mitologică și plină de superstiții, dar păstrând totuși, reperele principale, identificabile, ale teologiei oficiale. Așa se explică acea ciudată biblie populară pe care o însumează textele colindelor, alcătuită din povestiri despre Dumnezeu și sfinți, străbătută la tot pasul de elemente păgâne. Acest creștinism popular, devenit religie intimă, i-a oferit țăranului român soluții spirituale la întrebări existențiale. Țăranul și-a păstrat respectul față de datini și față de Dumnezeu, Cel pe care l-a evocat în anunțurile colindătorilor teofori: Ia sculați, voi, boieri mari,/…/ Că vă vin colindători/…/ Și v-aduc pe Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău.

Care a fost, inițial, atitudinea autorităților ecleziastice față de colinde? După declararea creștinismului ca religie oficială, Biserica a început eradicarea tuturor vestigiilor și tradițiilor păgâne. De-a lungul timpului, teologii au combătut vehement practicile păgâne, sub incidența acestor acțiuni intrând și nevinovatele colinde. Au fost numite când ,,cântece rușinoase”, când ,,cântece drăcești”, iar datina colindatului a fost anatemizată ca fiind ,,marele praznic al diavolului”. Până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în unele sate li se refuza sfânta împărtășanie celor care practicau colindatul cu măști, ursul sau capra. Documentele confirmă perpetuarea datinei colindatului, pe care atitudinile radicale ale autorităților clericale n-au putut să le șteargă din tradiția populară, fiind, în cele din urmă, acceptate. Astfel, divinitățile religiilor dispărute au devenit personaje folclorice, iar miturile cărora le aparțin s-au transformat în creații populare.

Care este diferența între colindele autentice, țărănești, și alte cântece numite cu termenul generic de colinde?  Contaminările repetate cu surse extrafolclorice cu care au venit în contact colindele, precum și intențiile autorităților ecleziastice de a înlocui tradițiile păgâne cu cele creștine, au condus la apariția unor produse noi, numite astăzi, impropriu, tot ,,colinde”. Este vorba despre câtecele de stea, deosebite ca text, melodie și ritm de colinde. În Ardeal, cântecele de stea au apărut sub influența cântărilor bisericești calvine, iar în Țara Românească și Moldova sub cea a muzicii paltice. (Prima atestare documentară a unui cântec de stea este conținută de un Catavasier datând din 1747 descoperit la Râmnicu-Vâlcea, în care este notat Trei Crai de la Răsărit. Deci, ele apăruseră cel puțin de o jumătate de veac).  Cu siguranță că aceste cântări precum O, ce veste minunată, Praznic luminos, Steaua sus răsare și altele, au fost alcătuite – cu text și muzică – de oameni ai Bisericii. Cu timpul și ele s-au impus în tradiția populară, devenind ele însele folclor, conviețuiesc alături de colinde, dar nu se substituie lor și nici nu se confundă cu acestea. În aceeași situație sunt și cântecele de Crăciun românești (cum este Moș Crăciun)sau cele provenite din Occident – de unde colindele au dispărut – precum O, brad frumos, Veniți, creștini sau transcontinentalul și obsedantul Jingle bells. Uimitor este faptul că melodii precum Împodobește, mamă, bradul, sunt numite și în mass-media colinde ! Necunoașterea, din motive de multe ori obiective, a acestei probleme de către publicul larg, nu poate fi reproșată celor care nu s-au putut informa sau dacă subiectul acesta n-a intrat în sfera preocupărilor lor. Gravă este însă suficiența sau, din păcate,  ignoranța unor canale mass-media care nu se informează pentru a informa corect, atitudine care adâncește și mai mult confuzia dintre colindele autentice și celelalte produse,  multe din cele de astăzi fiind, din păcate, subproduse.

Există colinde ortodoxe și colinde catolice ? O altă confuzie, întreținută și exprimată – iarăși spun: din păcate – de pe poziții semidocte, radicale sau chiar fundamentaliste, este în legătură cu cu diferențele care ar exista între ,,colindele ortodoxe” sau ,,bizantine” și cele ,,catolice” sau ,,occidentale”. Pentru Dumnezeu, în spațiul spiritual românesc există doar colinde românești ! Cele ,,ortodoxe” sau ,,bizantine” sunt, de fapt, cântecele de stea, iar cele ,,catolice” sau ,,occidentale” , alături de alte compoziții de aceeași factură – românești sau străine – sunt cântece de Crăciun sau diferite cântece de iarnă. Unele colinde autentice, ca și  cântecele de stea sau de Crăciun, au constituit surse de inspirație pentru numeroase și valoroase compoziții corale sau instrumentale.

V-am spus această scurtă poveste de Crăciun, pe care o închei cu îndemnul de a participa cu toții, cu sufletele purificate, creștini sau de alte confesiuni, sau liber-cugetători la această mare sărbătoare ce a aparținut întregii omeniri, dintotdeauna. Niciodată nu vei putea să-l urăști pe cel cu care ai cântat împreună psalmi – cum spunea Sf. Vasile cel Mare – dar nici nu vei putea cânta cu adevărat, lui Dumnezeu, cu inima învrăjbită de ură – după cum se exprima Sf. Niceta de Remesiana, supranumit și apostolul dacilor.

Material prezentat în cadrul manifestării E vremea colindelor din 18 decembrie 2010. Iata foto

E vremea colindelor

E vremea colindelor

din 18 dec 2010

 

 

Acest articol a fost publicat în ARTICOLE, ASOCIATIE și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Poveste de Crăciun

  1. Thanks for letting me camp out in your blog for a little while today. I had a great time and tried to leave my campsite as good as when I arrived. I’ll be back!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s