O viață în slujba științei și a semenilor

  O viață în slujba științei

și a semenilor

autor> protoiereu dr. Florin Aurel Țuscanu

Există în viață oameni aleși de Dumnezeu, înzestrați de Dânsul cu alese daruri și virtuți, inspirați și devotați chemării lor, oameni care se fac cunoscuți prin viața, prin opera și activitatea dedicată semenilor, devenind personalități cu biografii celebre și constituind modele vrednice de urmat.

Pornind de la cuvintele Sf. Apostol Pavel care ne îndeamnă ”Să cinstiți pe cei care se ostenesc între voi, care sunt mai marii voștri în Domnul și vă povățuiesc și pentru lucrarea lor să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare” (I Tes. 5, 12 – 13), acum când mă alătur și eu celor care îi aduc un omagiu unui distins medic și iubitor al trecutului Bisericii și neamului românesc  – Epifanie Cozarescu – sunt încercat de sentimente de admirație și respect față de ”patriarhul medicilor romașcani”.

Oricât de mult aș dori, nu voi putea să prezint în câteva rânduri lunga sa trudă, pe care aș asemăna-o cu un ”brâu torsadă”, în care se împletesc armonios două activități desfășurate de dânsul, în slujba medicinei și a istoriei locale, ambele făcute cu multă dăruire și jertfelnicie.

Sf. Vasile cel Mare recomanda creștinilor smerenia, în orice lucru bun săvârșim, căci ”binele nu face zgomot, iar zgomotul nu face bine”. Lucrul cel mai important este ca omul să aibă ”poziția înaltă și cugetarea smerită”.  Așa a fost și viața dr. Cozărescu. Doctorul Epifanie Cozărescu avea în statura sa un amestec de semeție și smerenie. M-au impresionat mereu bunătatea sa, lumina pe care o radia în jurul său, ținuta sa intelectuală, cultura de care dădea dovadă, asemeni unui senior din alte vremuri, punctual, vertical și drept.

Inițiativa alcătuirii unui volum omagial închinat doctorului Epifanie Cozarescu este necesară și binevenită în același timp.

Este necesară întrucât dr. Cozărescu și-a pus întreaga și ”patriarhala” sa viață, de peste 96 de ani, în slujba oamenilor. Din această perspectivă, volumul ce capătă contur este semnul prețuirii pe care noi, cei care l-am cunoscut și îndrăgit, precum și toți beneficiarii operei sale îl aduc acum, după ce el s-a retras dintre noi întru veșnică odihnă.

Este binevenită deoarece ar fi nedrept să uităm cât bine a făcut acest OM Romanului și romașcanilor.

Înainte de toate trebuie să mărturisesc că l-am cunoscut în anul 1992, pe când eram preot la Moldoveni. Avea în îngrijire medicală un părinte de Mânăstire, aflat la pensie, pe protosinghelul Nifon Agache. Ne întâlneam destul de des, corespondam pe teme de istorie și diverse altele. Ne-am apropiat foarte mult în timp.

O viață de om, așa cum a fost viața doctorului Epifanie Cozărescu, nu poate fi cuprinsă între coperțile unei cărți, deși fiecare evocare din acest volum nu este altceva decât o ”cărămidă” a cuvântului scris la zidirea unei opere omagiale dedicate acestui OM ales. El s-a risipit generos în slujba semenilor făcându-și o pasiune de suflet din promovarea valorilor locale, fie ele din domeniul culturii, spiritualității sau medicinei, reușind un lucru unic în zona Romanului – o bogată colecție, iar mai apoi un Muzeu al medicinei și farmaciei.

Poate fi asemănat ”lucrătorului harnic” din Evanghelie, care și-a împlinit cu demnitate și responsabilitate misiunea de OM și la finalul vieții a primit binecuvântarea cerului și prețuirea noastră: ”Bine slugă bună și credincioasă… intră întru bucuria Domnului Tău” (Mt., 25, 21). Acest ”bine” înseamnă, în cazul de față, accesul la eternitate!

Acest Om ales a știut să valorifice timpul său și a adus roade alese, înveșnicindu-i-se prin faptele sale.

O latură comună, care ne-a apropiat foarte mult, a fost pasiunea pentru trecut: colecțiile de cartofilie, numismatică, carte veche, etc, prezența sa la manifestările cultural – religioase din zona Romanului.

 Epifanie Cozarescu cu fosta pacienta

Foto: dr. Epifanie Cozărescu și o fostă pacientă,

Ileana Apetrăchiței, martie 1983

(arhiva personală a dr. E. Cozărescu)

 

          Doctorul Epifanie Cozărescu a fost veteran de război, medic de regiment. A fost membru al Societății de Istoria Medicinei și Farmaciei și întemeietor al Muzeului medicinei și farmaciei din spitalul ”Precista Mare” din Roman. A fost de trei ori membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Romanului. În viața de familie a reunit tripla ipostază de soț, tată și bunic. Doctorul Epifanie Cozărescu a semnat o mulțime de cronici, articole, însemnări, recenzii, ele fiind atât dovada pregătirii sale temeinice, cât și a preocupărilor sale statornice. Din această perspectivă, Epifanie Cozărescu nu rămâne un simplu medic, ci se prezintă drept un cronicar al urbei Romanului. Prin scrierile lui au fost făcute cunoscute locurile, oamenii și faptele lor, recuperându-se astfel capitole importante din istoria locală.

Doresc ca aceste puține cuvinte de aducere aminte să le înmănunchez într-un buchet înmiresmat de florile dragostei și respectului ce i l-am purtat mereu distinsului doctor Epifanie Cozărescu și pe care le așez acum la poarta sufletului său generos, ce s-a deschis mereu celor care au ”bătut” într-ânsa.

COZARASCU_OK (3) FR

Foto: dr. Epifanie Cozărescu, alături de  fiul său, Radu și Pr. Florin Aurel Țuscanu, Protopop de Roman, în ianuarie 2009

(colecţia personală Vasile Danci Moroșanu)

Biserica Precista Mare din Roman a fost vreme de câteva decenii în atenția meticulosului cercetător Epifanie Cozărescu. Ostenitori ai Bisericii, ctitori și slujitori, n-au fost uitați, ci dimpotrivă, i-a consemnat pe răbojul istoriei, spre a ne fi pildă de lucrare și dăruire. Revista Mitropoliei Moldovei și Sucevei cuprinde o serie de studii dedicate acestei ctitorii voievodale a doamnei Ruxandra Lăpușneanu, din anul 1569.

De asemenea considerăm că se cuvine a aminti câteva titluri ce alcătuiesc opera sa istorică: Istoricul Spitalului Municipal Precista Mare din Roman(…), 2001, monografie, Poeme paramedicale, 2004, Paramedicalia (proză scurtă paramedicală și de alte origini cu nuanță literar – istorică), 2007, ed. Pentru Știință, București.

La 93 de ani, a primit titlul de ”cetățean de onoare al Romanului”, acordat la 14 martie 2007. Se poate spune că doctorul Epifanie Cozărescu a ajuns la o vârstă patriarhală având totodată și realizări patriarhale.

Doctorul Epifanie Cozărescu a înțeles medicina ca pe un dar primit de la Dumnezeu, însă a fost conștient de faptul că acest dar se dă numai celor capabili de o mare iubire față de semeni, pentru a putea înțelege și trăi intensitatea suferinței lor.

A slujit prin medicină cultul înaintașilor care au contribuit la evoluția ascendentă  și armonioasă a lui, iar spitalul i-a devenit un altar cu care s-a identificat toată ființa sa.

Cu ajutorul permanentei datorii morale pentru activitatea sa ne-a lăsat, în urma retragerii sale dintre noi, modelul unei biografii călăuzite, în esență, de modelul creștin și responsabilitatea față de profesie.

El și-a consumat viața asemenea unei epopei trăite printre oameni, dar pentru oameni, munca fiindu-i leac împotriva oricărei deznădejdi. A fost același pentru toți și unic pentru fiecare. Moartea sa fizică nu i-a răpit și existența sa spirituală. Duminică (Ziua Învierii) 7 martie 2010 am oficiat slujba de înmormântare a doctorului Epifanie Cozărescu, la Cimitirul Eternitatea din Roman. Sufletul său va fi așezat acolo unde el și-a dobândit locul binemeritat încă din viață, adică în ”ceata” celor buni, a ”drepților”, căci mulți bolnavi sunt cei care s-au împărtășit din bunătatea sa, căci ”dacă a semănat cu dărnicie, cu dărnicie va și secera în Împărăția lui Dumnezeu” (I Cor, 9, 6).

COZARASCU_OK (2) FR

Foto. Dr. Epifanie Cozarescu,alături de Pr. Florin Aurel Ţuscanu, Protopop de Roman, dr. Dan Arvătescu, prof. Gh. A.M. Ciobanu, Pr. N. Toderici, în ianuarie 2009  (colecţia personală Vasile Danci Moroșanu)

 

Articol publicat în volumul R. Butnariu (coord.), O viaţă în slujba semenilor – Doctorul Epifanie Cozărescu, Editura  Muşatinia, Roman, 2011, p. 69 – 73

Acest articol a fost publicat în ARTICOLE, ASOCIATIE și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O viață în slujba științei și a semenilor

  1. „Rob bun și credincios, vino în bucuria Stăpânului.” De aceste cuvinte extraordinare vom avea parte și noi dacă trăim trup și suflet pentru Cel ce și-a dat viața pentru noi. O zi frumoasă vă doresc!🙂

  2. ib000 spune:

    Multumim de vizita🙂

  3. JK Bevill - Lost Creek Publishing spune:

    Reblogged this on lost creek publishing.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s