Loisir de Roman. Fila 1 de cronică – terasa de la Bistro Per Se

Loisir de Roman.

Fila 1 de cronică – terasa de la Bistro Per Se

 

Dupăamiază, la sfârşitul programului de lucru, nu strică o plimbare, fie cât de scurtă, în scop recreativ. De pus repejor gândul în practică,  sunând şi o prietenă. E un minim necesar de anturaj, asta pentru a nu fi total expus(ă) privirilor needucate, acelea care se holbează pe stradă de la o distanţă de 20 cm, de parcă posesorul nu ar fi văzut niciodată o altă faţă de om, ci doar antene verzi. E greu de crezut că sunt atât de mulţi posesori de priviri indiscrete într-un oraş ca Romanul. Şi totuşi…

În tandem ai discuţia asigurată, mersul fără grabă şi deja un câştig major în stabilirea rutei şi punctelor de interes, altele decât cele frecventate în mod curent. Nu sunt adepta plimbărilor prin centrul oraşului, în zone intens circulate, dar sunt dispusă la concesii, mai ales că în obiectiv se află un magazin recent deschis (potenţial subiect pentru o altă filă de cronică) şi un popas la un restaurant cu ceva vechime, ce a căpătat deja o bună notorietate: Bistro Per Se.

În fapt am poposit la terasa acestuia, la o îngheţată, opţiunea fiind adecvată orei şi căldurii de afară. Meniul merită studiat şi încercat mai îndeaproape. La o primă vedere oferta este destul de variată, chiar pentru mofturoşi. 

Aprecierea vine pe căprării:

1.     amplasare şi ambient. În buricul târgului, uşor de găsit pentru oricine trece prin Roman, str. Unirii, la nr. 12, în proximitatea  Primăriei şi a Pieţei Roman Muşat. Avantaj indiscutabil. Apoi, alt atu: Bistro Per Se funcţionează într-o clădire ce aminteşte de Romanul vechi (Casa N Apostol), una din puţinele salvate şi puse în valoare printr-o nouă funcţiune. Câştigă deci puncte în plus la evaluare, mai ales pentru proprietarii grijulii cu trecutul istoric al urbei. Neajunsul terasei este dat de poziţionarea la stradă,  pe latura de sud, prea „în drum”, cu trafic intens şi privelişte spre coroanele funerare agâţate vis-à-vis, la o florărie cu deosebit interes spre etalarea exterioară.  Merge pentru cei înzestraţi cu simţul umorului şi cei atenţi la dietă, pe post de avertisment, ca să nu ajungă prea repede … peste drum. Mai nou, terasa dispune de un mic şi colorat spaţiu de joacă pentru cei mici. Domnul Goe nu riscă să piardă beletul, iar Mam‘Mare, Mamiţa şi Tanti Miţa  pot sta liniştite la taifas. E o modă care se extinde şi în provincie, semn că părinţii se simt şi aici presaţi de timp, dar nici nu vor să-şi lase copiii acasă.   

 

2.     servire – promptă la adus meniul, destul de rapidă la aducerea comenzii, cu deferenţă pentru client şi atitudine relaxată  din partea personalului (adică fără zâmbetul crispat al angajatului, văzut de către unii patroni, autoritari cu cei din subordine, ca obligatoriu) ceea ce induce clientului  aceeaşi stare de bine. Timp suficient pentru conversaţie.

3.     curăţenie – ok, mobilierul decent, comod, fără vreo urmă lipicioasă de la precedenţii consumatori. Minusul meu la documentare: nu am verificat spaţiul sanitar (deh, dacă nu am consumat cafea ori bere … am rămas cu lipsuri de informaţie).

4.     raport calitate produs – preţul aferent. Aici mă limitez, cum e şi normal, la ceea ce am consumat eu, nu comentez din auzite. Din oferta generos înşirată, pe o pagină A4, la varii sortimente de îngheţată (vreo 20) am ales pofticios la aroma de piersici, definită exotic în menu şi poposită în faţa clientului cu moţ decorativ asortat, obligatoriu, ca să fie de bon-ton.  Răcoritor prin definiţie, preţ pe măsură, clientul prevenit. Produs de serie. Îmi amintesc, cu nostalgie, de cea mai bună îngheţată pe care am mâncat-o vreodată, în casa unui morar dintr-un sat din jurul Romanului, făcută în casă de nevasta gospodină, din te miri ce se mai găsea prin cămară. Asta se întâmpla pe când oferta recreativă se limita la munca patriotică şi 2 ceasuri de emisiuni televizate. De când ne-am pus în rând cu lumea cumpărăm toate cele, căci a murit talentul gospodinelor de a face dulceţuri, compoturi sau îngheţate. În plus, vizitele în cerc restrâns nu ne mai satisfac apetitul nostru de socializare. Trebuie să fim văzuţi!  Avantaj terasă.

Notă:  Pentru nostalgici şi absolvenţii de istorie le recomand să se gândească la cofetăria Sternatti.

5.     observaţii: clientelă destulă, fără să fie prea aglomerat, locaţie preferată de tineret, ochiul vigilent al patronului la datorie.

6.     concluzie. Pe plus. Data viitoare musai încerc pizza.

 

 

Acest articol a fost publicat în VARIA și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Loisir de Roman. Fila 1 de cronică – terasa de la Bistro Per Se

  1. natycalinescu spune:

    Mmmm, iami, îngheţată!🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s