Librăriile de pe Strada Mare a orașului Roman

Librăriile de pe Strada Mare a orașului Roman

 Autor> bibliotecarOana Mihaela Buga

 

Librăria este acel magazin în care se vând cărți și obiecte de papetărie, prin activitatea sa ocupând un loc important în promovarea culturii scrise, alături de edituri, biblioteci și tipografii. Persoanele care lucrează într-o librărie sunt inteligente, au memorie bună și solide cunoștințe de cultură generală, gândire logică și o bună capacitate de organizare a unor cărți pe domenii, într-o secvență logică. Dovedesc dexteritate, corectitudine, tenacitate și seriozitate, sunt persoane sociabile și mereu amabile. În zilele noastre librarii trebuie să aibă atât cunoștințe minime dintr-o limbă de circulație internațională, cât și competențe în utilizarea unui calculator.

În documentarea acestui material am întâlnit librari din generații diferite și am descoperit, cu mare bucurie, o calitate comună: respect față de carte și de om. Indiferent de perioada în care au lucrat sau lucrează, librarii, ca și în celelalte profesii aflate în slujba cărții, recunosc valoarea inestimabilă a informațiilor aflate între coperțile volumelor.

La începutul secolului trecut, unul dintre cele mai circulate locuri din oraș îl reprezenta Strada Mare. Aici se aflau cei mai mulți meșteșugari și comercianți din Roman. Existau și librării, unele dintre ele având tipografie sau chiar editură.

Astăzi nu mai există librăriile de pe Strada Mare a Romanului. Mărturiile existenței și funcționării acestora o reprezintă cărțile poștale, realizate de editurile unora dintre librării, precum și cărțile care au fost achiziționate de către cei mai mulți dintre locuitorii orașului.

În acel timp, cărțile poștale reprezentau un mijloc de promovare a orașului și o modalitate de comercializare. Cărțile poștale constituiau o soluție de preferat, pentru că evidențiau valorile localității; se regăseau aici, ca litografii, clădirile cele mai importante ale urbei. Rolul librarilor era deosebit, căci asigurau, prin editurile proprii, apariția cărților poștale devenite, astfel, un mod de comunicare specific acestei perioade.

De-a lungul anilor, cartea poștală a fost un mesager al cuvântului, un veritabil document de epocă, în acea bucățică de carton redându-se viața reală, ca o mărturie, ca o invitație spre a ne aminti trecutul. Trebuie să recunoaștem că, indiferent de conjunctura timpului, cartea poștală, pe lângă celelalte rigori, a interesat întotdeauna ca imagine, ca suport al comunicării rapide și fără efort a unor informații, prezentând și o imagine-ilustrație care putea fi fotografiată, pictată sau desenată.

Apariția și dezvoltarea cărții poștale s-a datorat unei nevoi umane – aceea de a comunica – fiind legată de călătorii și, ulterior, de turism. Autorul imaginii de pe o carte poștală – fotograf, pictor, grafician – rămâne martorul unor realități, transformate într-un act cultural, împărtășit cu ceilalți. Cartea poștală ne vorbește, într-o formă concisă, despre evenimente, oameni, localități, rămânând o fereastră deschisă spre lumea istoriei și a culturii. Memoria ilustratelor este, de cele mai multe ori, unicul document care atestă prezența unor peisaje dispărute din trecutul nostru.

Biblioteca Municipală „G.R. Melidon” Roman a primit, ca donație, de la cunoscutul colecționar originar din Roman, domnul inginer Silviu N. Dragomir, edițiile din 2003 și 2004 ale volumului “Ținutul Romanului în iconografia vremii”, apărute la București. Aceste lucrări cuprind imagini din Roman în cărți poștale realizate de editurile unor librării de pe Strada Mare sau de unele edituri bucureștene. Răsfoind paginile acestor volume, puteți admira principalele clădiri vechi ale orașului nostru în cărți poștale cu înscrisuri ale trăitorilor din acea perioadă. De aici am selectat câteva cărți poștale care prezintă edificii importante, mai ales cele realizate de editurile librăriilor romașcane. Se demonstrează, astfel, importanța acestor librării în promovarea orașului nostru, a tradițiilor locale, dovedind, încă din acele timpuri, preocupările librarilor pentru un act cultural important.

Am stat de vorbă cu domnul inginer Dan Dimitriu, cunoscut colecționar romașcan, care mi-a mărturisit, conform informațiilor pe care le deține, că pe Strada Mare, la începutul secolului al XX-lea, de la Biserica „Precista Mare” spre Gară se aflau următoarele librării:

          pepartea stângă

o       Librăria BERAM – tatăl

o       Tipografia cu librărie FRANTZ GHINSBERG

o       Librăria “Viitorul” LEON GRŰNBERG

o       Librăria “Națională” HOROWITZ

          pepartea dreaptă

o       Librăria MICHEL ȘIMSENZON

o       Librăria, tipografia și Editura „Modernă” FRAȚII ROTHENBERG

o       Tipografia și Librăria AVRAM IANCU

Știm că în librării se vindeau și cărți. Perioada dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea este una de profunde transformări benefice în învățământul românesc. Școala a fost întotdeauna o instituție fundamentală în ridicarea nivelului de educare și de instruire a omului. În România învățământul a fost o modalitate de formare a burgheziei naționale și a elitelor moderne.

Amintim aici rolul lui Spiru Haret[1], care a reformat învățământul românesc, unele dintre ideile sale continuă și astăzi. Ca o personalitate a societății românești, Spiru Haret a intuit, la fel ca Alexandru Ioan Cuza, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și Mihail Kogălniceanu că o societate predominant agrară și țărănească trebuie modernizată în interiorul ei de către instituții adecvate.

Una dintre aceste instituții este școala, concepută de Spiru Haret ca mijloc fundamental al transformărilor din mediul rural. Chestiunea principală era asigurarea unei orientări realist-pragmatice în educaţie şi instrucţie, depăşirea condiţiei şcolii de instituţie ce pregătea tinerii numai pentru profesii bugetofore. Reforma școlii, care începuse la sfârșitul secolului al XIX-lea, a determinat, nu numai apariția manualelor și cărților care trebuiau citite de elevi, ci și a rechizitelor școlare absolut necesare acestora, ceea ce a dus la o creștere a producției și vânzărilor din librării.

Biblioteca Municipală „G.R. Melidon” Roman deține în Fondul documentar 21 volume, care au pe pagina de titlu ștampile ce atestă numele primului proprietar sau numele librăriei romașcane, de unde a fost cumpărată cartea. Dăm aici doar câteva exemple de ștampile aplicate pe cărți:

·         Librăria și tipografia “Viitorul” LEON GRŰNBERG – 19 volume:

q     Gr. Alexandrescu – Poezii, Editura Cartea Românească[2];

q     I.L. Caragiale – Nuvele, Editura Cultura Națională[3], 1922;

q     E. Lovinescu – Viața și opera lui Costache Negruzzi, Editura Cartea Românească, 1928

·         Librăria „Modernă” FRAȚII ROTHENBERG (ștampila Moritz Rothenberg) – 2 volume:

q     V. Alecsandri – Ovidiu, Editura “Ancora” S. Benvenisti @ Co;

q     Jean Bart – Schițe marine din lumea porturilor, Editura Cartea Românească

·         Tipografia “Progresul” BERAM – fiul:

q     un Decret-lege – relativ la expropierea pentru cauza de utilitate națională, Roman, 1919. Mențiunea este făcută în Registrul inventar al Fondului documentar de către doamna Maria Vartolaș, coautoare a monografiei bibliotecii.

În monografia “Istoria Orașului Roman 1392 – 1992” se menționează că au existat în oraș (ca tip de unitate comercială) librării, papetării, depozite de ziare și hârtie: 6 în anul 1941, 9 în anul 1942, 10 în anul 1943.

În perioada postbelică regimul comunist din România (1945-1989) a negat drepturile umane şi a subordonat individul entităţii colective a partidului-stat, a fost ostil valorilor spirituale veritabile pe care le-a atacat şi a urmărit, în permanenţă, să le distrugă. Știm că la începutul anilor ’50, intelectualii erau întemniţaţi sau marginalizaţi, învăţământul, editurile, publicaţiile culturale, radioul erau controlate riguros, iar întreaga cultură română era subordonată, ideologic, directivelor partidului. Cu toate acestea, în anumite momente, în România de atunci, au apărut şi opere culturale incontestabile. Remarcăm o perioadă de relativă deschidere culturală care s-a manifestat între anii 1964 şi 1971. Artele plastice, teatrul, cinematografia, literatura şi presa culturală cunosc o revigorare, înregistrându-se realizări de performanţă. Dar după 1971, oamenii de litere erau nevoiți să „camufleze” realitatea, pentru a putea trece de cenzura comunistă. A apărut, astfel, un limbaj codificat prin care toți îşi exprimau aversiunea faţă de regim. În ciuda cenzurii, în anii ’80 se publică şi câteva ediţii importante: integrala Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga (opera integrală), D. D. Roşca, Tudor Vianu, Constantin Rădulescu Motru, Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi alţii. Creatorii contemporani, oameni de litere sau artişti, devin cunoscuţi peste hotare: Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Corneliu Baba, Augustin Buzura, Liviu Ciulei etc.

În municipiul Roman, după anii ¢60, librăriile comercializau volume de proză, poezie, dramaturgie, albume cu reproduceri de artă, cărți socio-politice, manuale școlare și produse de papetărie.

Pe partea stângă a Străzii Mari, mergând de la Biserica “Precista Mare” spre Gară se afla Librăria MIRON COSTIN , intitulată Nr. 1, pentru că a existat și Librăria MIRON COSTIN Nr. 2, mai redusă ca spațiu.

Mihai Cernomaz, artizanul promovării cărților, a lucrat în Librăria MIRON COSTIN Nr. 1 ca șef de unitate în perioada 1960 – 1982, când a ieșit la pensie. Astăzi, la cei 91 de ani, când relatează despre munca sa de librar, chipul i se luminează și vorbele curg lin, ca într-o poveste. Este unul dintre librarii recunoscuți nu numai în Roman, ci și în țară pentru munca depusă și pentru rezultatele obținute, așa cum atestă premiile obținute la nivel județean și național. A dus o adevărată politică de promovare a cărții și de instruire a librarilor cu care a colaborat de-a lungul anilor.

A păstrat o legătură permanentă cu intelectualii orașului și-și amintește astăzi, cu mare plăcere, de relațiile avute cu aceștia, printre cumpărătorii fideli ai librăriei menționează, îndeosebi, pe unii dintre renumiții cărturari ai locului: domnii profesori Gheorghe A .M. Ciobanu (avea tot timpul un raft de cărți rezervate în librărie) și Nicolae Gr. Stețcu, domnii doctori Corneliu Andrieș și Ioan Țepordei, preotul Aanei.

Librăria, aflată tot timpul în concurență cu librăriile din Piatra Neamț și din țară, era foarte bine aprovizionată cu cărți și obiecte de papetărie, totdeauna ultimele noutăți. Pe lângă doctori și profesori se numărau, ca fideli cumpărători, elevii din oraș și din zonele limitrofe, oamenii locului care găseau aici ceea ce-și doreau. Vitrinele erau aranjate de o persoană de la centrul de librării, era o adevărată întrecere între vitrinele unităților.

Librăria a participat cu publicații editoriale la saloanele de carte care s-au organizat în oraș, cu diferite ocazii:

          la Biblioteca Municipală, în anul 1975 (în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 90 de ani de lectură publică la Roman) și în anul 1980;

          la Muzeul de Artă Roman, în anii 1986 și 1995.

Domnul Cernomaz organiza periodic standuri de carte în oraș, colabora cu cei tineri, cu sindicatele din întreprinderi, cu alte asociații profesionale. Printre colegele cu care a lucrat se numără doamnele: Maricica Zamfir (care lucra în librărie, când a venit dumnealui acolo), Maria Ostaci, Anișoara Țărnă, Aneta Comănescu, Clara Lazăr (casieră), domnișoara Angela Marcoci și cu domnul Flor Bârlădeanu, care s-a mutat, apoi, ca șef de unitate la Librăria MIRON COSTIN Nr. 2.

Ca o modalitate a dumnealui de lucru era oferta de cărți (pachete cu noutăți editoriale prezentate la locul de muncă al cumpărătorilor: Episcopie, întreprinderi, școli, unități sanitare etc.). Intelectualii orașului, adevărați cărturari, așa cum îi denumește, se numărau printre vizitatorii permanenți: doctorii, profesorii, inginerii, tehnicienii, muncitorii, elevii.

A colaborat cu articole la ziarul local, a dus o muncă de promovare a cărții și de instruire a librarilor din subordine. Era recunoscut pentru munca depusă și pentru rezultatele librăriei, drept care a câștigat de două ori premiul pe țară. Cărțile erau repartizate de la Centrul de Librării Bacău (de care aparținea unitatea), apoi de la Centrul de Librării Piatra Neamț, când acesta s-a înființat, repartiția de volume făcându-se după mărimea unității.

Ne mărturisește: Cartea era la mare căutare atunci și cred că și acum.

A ținut permanent legătura cu orașul, a făcut parte din comitetul de părinți la Liceul „Roman Vodă”. S-a dovedit un adevărat artizan al distribuirii cărților. Este omul care ieșit, mereu, în comunitate, a promovat cartea prin toate metodele și căile posibile acelor timpuri. A participat la diverse întâlniri ale librarilor din țară: în Constanța, Iași. A mers prin bibliotecile din întreprinderi, a văzut ce cărți aveau, apoi a venit cu oferte care completau colecțiile acelor biblioteci, adăugând și cărțile politice în acele pachete-ofertă. A făcut recenzii de cărți la întâlnirile cultural-artistice din municipiu.

Ca planuri de viitor – ar fi vrut să mobileze librăria cu o masă și scaune în formă de scoică, pentru ca vizitatorii să aibă condiții cât mai bune atunci când răsfoiau cărțile și ar fi vrut să scrie despre munca de librar.

În primii ani după 1990 librăriile din țară au fost amenințate cu dispariția, urmare a etapelor prin care a trecut societatea românească. Se știe că în ultimii 20 de ani au apărut librăriile particulare. Astăzi, toate librăriile sunt modernizate și adaptate cerințelor actuale ale cumpărătorilor, acestea continuând tradiția vechilor magazine de cărți.

În Roman există acum doar 3 librării:

q     Librăria VASILE ALECSANDRI, situată pe Strada Ștefan cel Mare (fostă Strada Mare),

q     Librăria CEZAR PETRESCU, aflată pe Bulevardul Roman-Mușat, în apropierea Primăriei,

q     Librăria NOVA PAPER COM, cea mai nouă, dar mai redusă ca spațiu decât cele mai sus amintite, lângă Școala Gimnazială “Mihai Eminescu”.

Librăria CASA CĂRȚII MIRON COSTIN a funcționat pe Strada Ștefan cel Mare (în pietonal) pe partea dreaptă de la Biserica “Precista Mare” spre Gară, în perioada aprilie 1992 – 31 decembrie 2011. Este unitatea care a continuat activitatea Librăriei MIRON COSTIN Nr. 1, a aparținut S.C. BIBLIOPOLIS PETRODAVA S.A. SEDCOM Piatra Neamț (înființată în 1991), la fel ca Librăria CEZAR PETRESCU, care se află pe strada Rahovei (acum Bulevardul “Roman Mușat”), unde lucrează o parte din fostul colectiv al Casei Cărții. Doamnele care au activat în această librărie sunt: Anișoara Țărnă (sectorul papetărie) – șef de unitate, Elena Sava (sectorul papetărie), Liliana Amariei (sectorul papetărie), Irina Astanei, Elena Perju (acum este șef de unitate la Librăria CEZAR PETRESCU), Daniela Vîncă, Ivona Lungu, Mihaela Gălbează, Elena Roșu.

Remarcăm faptul că fiecare librărie înființată de BIBLIOPOLIS Piatra Neamț (fostul Centrul de Librării) la Roman a primit denumirea unui scriitor, astfel că în anii ’90 existau în municipiul nostru 6 unități, din care amintim: “Miron Costin”, “Cezar Petrescu”, “Otilia Cazimir”, “Vasile Alecsandri”.

Revenind la anii ’60, menționăm activitatea deosebită a doamnei Ana Iucha, alt nume de referință în istoria librăriilor din oraș. În anul 1965 doamna Ana Iucha s-a angajat la Librăria de pe strada Ștefan cel Mare, intitulată MIRON COSTIN Nr. 2 (șef de unitate era domnul Flor Bîrlădeanu), apoi, din anul 1976 a preluat conducerea acestei librării. A continuat să lucreze și după mutarea acesteia în locația în care se află azi Librăria VASILE ALECSANDRI. A ieșit la pensie în anul 2001, dar a mai activat până în 2007, ca pensionară. A participat la toate etapele de transformare a librăriei de pe Strada Mare, formând generații noi de librari, printre care se află și fiul ei, Vasea Iucha. Povestește și astăzi, cu glas plin de emoție, despre frumusețea profesiei de librar.

De când s-a angajat, din anul 1965, la Librăria MIRON COSTIN de pe strada Ștefan cel Mare, intitulată Nr. 2, a lucrat împreună cu doamnele Natalia Botez (sectorul carte), Olga Strătilă, apoi Maria Anti (a ieșit la pensie în 21 martie 2005).

În anul 1976 doamna Ana Iucha a devenit șef de unitate la Librăria nr. 2. Aici au lucrat și doamnele: Maria Anti, Olga Strătilă, Elena Adam. În 1980 s-au dărâmat mai multe clădiri (din cauza beciurilor de sub stradă), printre care și cea în care era Librăria nr. 2. S-a scos din ruine tot ce s-a putut. În 1980 librăria s-a mutat în locația în care astăzi se găsește Librăria VASILE ALECSANDRI. În clădirea actuală a librăriei, înainte de mutare, se reparau și se închiriau biciclete, a existat chiar și un aprozar. Actuala unitate a primit acest nume când s-a înființat Centrul de Librării Piatra Neamț (director era profesorul Gheorghe Bunghez, fost director al Liceului Săbăoani).

Librăria VASILE ALECSANDRI”Librăria noastră”, nume dat de cumpărătorii fideli

Situată la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Dobrogeanu Gherea, de la Biserica „Precista Mare”, spre Gară, pe partea dreaptă, continuă să fie o prezență activă în viața orașului. A parcurs etapa de locație de gestiune în perioada 1992-1993, ca de la 1 noiembrie 1993 să devină autonomă, păstrându-și însă tradiția. În acea perioadă achiziția de carte se făcea prin Centrul de Librării Piatra Neamț.

În primii ani postdecembriști, unitatea a avut o dezvoltare rapidă, marcată prin existența de noi titluri și produse de  papetărie. În timp, achiziția de carte se realiza direct, de la edituri sau de la distribuitorii specializați ori prin comandă. S-a trecut de la vânzarea „cărților la pachet”, la accesul liber la raft, într-un spațiu de aproximativ 40 m2.

În Librăria VASILE ALECSANDRI este administrator doamna Lili Tiron, care lucrează aici din aprilie 1989, angajarea făcându-se prin concurs. Au mai lucrat aici doamnele Daniela Vâncă, Liliana Stan, Mihaela Iucha, Maria și Mihaela Anti. În prezent colectivul este format din: Lili Tiron (administrator), Simona-Maria Bălan, Viorica Tiron și Vasea Iucha.

Cadrele didactice și copiii frecventează librăria, de unde iși pot procura manuale școlare, cărți, culegeri, albume de artă, rechizite, obiecte de papetărie, jucării etc.

Librăria s-a implicat în viața municipiului, făcând donații diferitelor asociații, școlilor, Bibliotecii Municipale „G.R. Melidon” Roman. De asemenea, a asigurat premii în cărți sau în produse de papetărie pentru câștigătorii concursurilor interactive, patronate de televiziunile locale.

Are parteneriate culturale cu școlile din Roman și din zonele limitrofe. Timp de 7 ani a avut parteneriat și colaborare cu Școala Postliceală Sanitară „Vasile Alecsandri” din Roman. Unitatea este cunoscută prin reclamele din media, prin participările la manifestările culturale locale și la emisiunile televizate. În fiecare an a primit premiul I în topul firmelor din domeniul de activitate din județul Neamț. Este membră a Camerei de Comerț și Industrie Neamț din 1993. ROM TV i-a acordat Diploma de excelență, anual, de când se organizează gala acestei televiziunii. Doamna Lili Tiron ne recomandă câte o carte din librărie în rubrica săptămânală „Ce citim” din Ziarul de Roman.

Printre planurile de viitor enumerăm:  modernizarea spațiului actual, comercializarea de produse hand-made, realizarea unei cafenele literare, promovarea valorilor culturale locale și continuarea donațiilor de carte făcute ca până acum.

În peisajul urban, librăriile și bibliotecile ocupă un loc aparte, ele având menirea de a stimula și menține interesul față de carte, ca instrument eficace în educarea și instruirea concitadinilor, de aceea colaborarea dintre ele este o condiție absolut necesară pentru realizarea acestui lucru. Iată de ce librăriile și bibliotecile rămân mereu deschise tuturor celor ce vor să cunoască, să știe și să-și îmbogățească noțiunile de cultură generală.

Societății noastre de azi și de mâine îi sunt necesari, mai mult ca oricând, oameni ancorați permanent în realitate, capabili să se adapteze rapid oricărei situații create.

În încheiere, doresc să mulțumesc pentru informațiile primite, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material și pentru pozele din colecția personală domnului Mihai Cernomaz, doamnelor Ana Iucha, Lili Tiron și Elena Perju, domnilor Dan Dimitriu și Toma-Tudor Rețeanu.

Acest material a fost prezentat în cadrul Sesiunii de comunicări care a avut loc la Muzeul de Istorie Roman pe 30 martie 2013, cu ocazia aniversării a 621 ani de la prima atestare documentară a orașului nostru. Toate lucrările susținute atunci sunt publicate într-un volum, pe care-l puteți găsi și la Biblioteca Municipală „G.R. Melidon” Roman, la fel ca și edițiile din anii precedenți.

            Invit la sediul provizoriu al Bibliotecii Municipale „G.R. Melidon” (din strada Smirodava) acele persoane care dețin poze, cărți sau alte mărturii ale existenței librăriilor din Strada Mare și care doresc să completez informațiile prezentate.

Mă adresez îndeosebi acelor oameni care prețuiesc pe cei aflați în slujba cărții și care doresc să participe la scrierea istoriei locale.

Bibliografie:

  1. Silviu N. Dragomir – Ținutul Romanului în iconografia vremii. București. 2003 și 2004
  2. Istoria orașului Roman: 1392-1992. Roman. Societatea Culturală “Roman-600”. 1992
  3. Minodora Ursachi – Muzeul de Artă Roman: 50 de ani. Roman. Editura Mușatinia. 2007
  4. Dana Vega și Maria Vartolas – Biblioteca Municipală “G.R. Melidon” Roman: 1885-2005. Roman. Editura Mușatinia. 2005

Resurse web

www.roman-romania.ro

http://cartofilie.ro/

http://adevarul.ro/cultura/carti


Cărți poștale realizate de editurile vechilor librării  romașcane

 

 Lbraria Beram  - tatal

Seminarul “Sf. Gheorghe” într-o carte poștală[4] Editura Librăriei BERAM – tatăl

 

 Tipografia si Libraria Franz Ghinsberg

Tipografia cu Librăria FRANTZ GHINSBERG

1909 R-95 Libr Viitorul Leon Grunberg

Strada Mare într-o Carte poștală Editura Librăriei “Viitorul” LEON GRŰNBERG

Llibraria Horowitz (nationala) Anii 30

Librăria “Națională” HOROWITZ

 1920 R-87 Michel Simsenzon

Librăria MICHEL ȘIMSENZON

Tipografia si libraria Fratii Rottenberg

Librăria, tipografia și Editura „Modernă” FRAȚII ROTHENBERG

1910 - Tipografia Avram Iancu

Tipografia și Librăria AVRAM IANCU

 dl. Cernomaz  cu colegele iunie 1969


1969, domnul Mihai Cernomaz (șef de unitate) împreună cu colegele Maria Ostaci, Anișoara Țărnă, Maricica Zamfir, Clara Lazăr

Poză din colecția personală Mihai Cernomaz.

Libraria Miron Costin nr. 1, 1980(Reteanu) - 2

Librăria MIRON COSTIN Nr. 1, 1980[1]


[1] Clădirea nu mai există. Poză din colecția personală Toma-Tudor Rețeanu.

Librăria MIRON COSTIN Nr. 1[5]

Libraria Miron Costin nr. 1, vitrina

Librăria MIRON COSTIN Nr. 1, Vitrina[7]

Librăria MIRON COSTIN Nr. 2

Doamnele Ana Iucha si Maria Anti, 1970

Doamnele Ana Iucha și Maria Anti, 1970

 

Librăria VASILE ALECSANDRI în zilele noastre.

 Libraria Vasile Alecsandri

 

O ușă mereu deschisă doritorilor de carte și de produse de papetărie.

Doamna Lili Tiron, administrator Libraria Vasile Alecsandri

Doamna Lili Tiron, administrator al librăriei.

P1010257

Elevii sunt cei care trec cel mai des pragul librăriei.


[1] Ajuns ministrul Instrucţiunii, în 1897, Haret avea deja programul de reformă elaborat încă din 1884.

[2] Editură înființată în anul 1919 în București.

[3] Editură înființată în anul 1921 în București.

[4] Carte poștală scrisă în anul 1903. Pe partea stângă se găsește inscripționat cu roșu: Editura Librăriei L. Beram Roman.

[5] Poză din colecția personală Mihai Cernomaz.

[6] Clădirea nu mai există. Poză din colecția personală Toma-Tudor Rețeanu.

[7] Poza obținută de la fiica doamnei Maricica Zamfir, Irina, prin intermediul domnului Toma-Tudor Rețeanu.

Acest articol a fost publicat în ARTICOLE, ASOCIATIE și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s