Profilul unui intelectual romaşcan: doctorul Alexandru Vasiliu

Profilul unui intelectual romaşcan: doctorul Alexandru Vasiliu
autor: muzeograf Iulia Butnariu

„Când într-o ţară se află oameni, la oarecare depărtare de zgomotul
luptelor absorbitoare ale zilei, care pot avea timpul să cugete şi să
mediteze într-o sferă mai senină, [atunci] ei văd mai limpede adevăratele
trebuinţe ale societăţii şi ale Statului” (Constantin Esarcu)

În societatea românească modernă, intelectualitatea a avut rolul de a conceptualiza şi a da impulsul necesar transformărilor, reaşezării sale pe baze noi. Orizontul de cunoaştere al acestei categorii nu a fost liniar, nici omogen, depinzând de mediul de formare, de locul în care s-au stabilit şi activat, după cum au variat şi modalităţile şi gradul de implicare în societate, de aceea considerăm că subiectul acestui studiu suscită destul interes, prin studiul de caz propus.
Perioada la care ne raportăm, ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX, este aceea în care provincia, în cazul nostru Romanul, beneficiază de activitatea unor personalităţi care s-au implicat în viaţa socială, culturală şi politică, găsindu-şi relevanţa în comunitatea în care au trăit, ajutând la creşterea ei, contribuind la schimbarea mentalităţilor, creşterea nivelului de educaţie şi instrucţie, chiar în privinţa nivelului de trai al altor categorii sociale. Urmărind viaţa şi activitatea medicilor care au activat în Roman în această perioadă se pot distinge, cu uşurinţă, câteva figuri reprezentative, care au avut o influenţă directă în epocă, dar şi efecte pe termen lung. Aceste personalităţi se încadrează în cunoscuta definiţie a lui Jean Paul Sartre asupra intelectualului, considerat drept acela care nu doar că ajunge la o anumită pregătire de nivel superior, care are preocupări intelectuale, ci se şi implică în viaţa publică, în viaţa Cetăţii. Merită subliniat aici faptul că influenţa franceză era încă puternică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oferind modele şi un mediu specific de formare. Amintim de specializarea în Franţa a unor medici care au profesat la Roman în această perioadă, precum Mihail Burada sau Alexandru Vasiliu.
Despre contextul local, mediul în care s-au format intelectualii Romanului, ca şi despre activitatea unora dintre ei există studii care pot reda un traseu aproape complet. Pentru înţelegerea preocupărilor intelectualilor din provincie ne-am oprit asupra doctorului Alexandru Vasiliu (1859 – 1913). Acesta s-a remarcat atât prin activitatea sa profesională (a activat ca medic la Spitalul Precista Mare, medic de plasă în judeţul Roman şi mai apoi medic primar al judeţului), cât şi prin implicarea în viaţa publică a oraşului (ca membru în Comisia interimară a oraşului Roman, în 1895, dar activ şi în viaţa culturală).
Într – o scurtă trecere în revistă a evoluţiei sale profesionale se cere amintit, mai întâi, faptul că în perioada studenţiei a făcut serviciul de extern la Spitalul Militar Central (între 15 februarie – decembrie 1882). În februarie 1886, la 27 de ani, finaliza studiile universitare de medicină, la Bucureşti, susţinând teza „Despre emoragia cerebrală (apoplexie, dambla)”, Lucrarea a fost publicată, în acelaşi an, la Tipografia Curţii Regale. După finalizarea studiilor universitare, ajunge medic de plasă în județul Roman (în plasa Fundu, până în 1892 şi apoi Siretul de Jos între 1892 – 1894). Între anii 1894 – 1896 a profesat ca medic secundar la Spitalul „Precista Mare” din Roman, sub conducerea doctorului Mihail Burada, o altă figură reprezentativă a vieţii medicale a Romanului. Nu a lucrat aici decât o scurtă perioadă, Alexandru Vasiliu ajungând medic primar al județului Roman (de la 1 februarie 1897). Cercetând atât documentele legate de traseul profesional, cât şi însemnările personale rămase de pe urma doctorului Alexandru Vasiliu îi putem contura un portret de om energic, perseverent şi ambiţios, deosebit de implicat în profesie şi în viaţa publică.
Alexandru Vasiliu a colaborat cu dr. Gheorghe Marinescu şi Victor Babeş, ocupându-se de una din cele mai răspândite boli ale vremii: pelagra. Cercetările făcute în zona Romanului, favorizate de existenţa Spitalului pentru pelagroşi au permis studiul timp de şase ani, între 1906 şi 1912, rezultatele fiind publicate în Analele Academiei Române, Secţia Ştiinţifică. De altfel, în anul 1907, dr. Alexandru Vasiliu a publicat lucrarea „Causele întinderei pelagrei în România şi mijloacele de combatere”, apărută la tipografia Leon Friedmann din Roman. Lucrarea era un raport pregătit pentru al VI-lea Congres al Asociaţiei pentru desvoltarea şi înaintarea ştiinţelor, secţia medicală (apare pe copertă ca medic primar al judeţului Roman şi al Spitalului de Pelagroşi de la Pânceşti – Dragomireşti). Între manuscrisele rămase de la dr. Alex. Vasiliu sunt păstrate câteva file, cu însemnări referitoare la modalitatea de realizare a statisticii sanitare în primul deceniu al sec. XX, în care face trimitere la pelagră.
O perioadă interesantă din activitatea dr. Alex. Vasiliu este în anii 1903 – 1904, timp în care se află la Paris, urmând cursuri de specializare. Din această perioadă se păstrează un număr de şase scrisori, aflate în prezent în patrimoniul M.I.R. Din corespondenţa purtată cu soţia sa ne putem face o bună imagine nu doar asupra activităţii sale profesionale, ci şi asupra preocupărilor sale intelectuale şi vieţii de familie. Se dezvăluie drept un atent observator al vieţii cotidiene pariziene, şi un fin critic, în bună măsură datorită pregătirii sale profesionale, interesat, în special de moravuri şi de problemele de igienă publică. Impresionat de aglomeraţia umană, sistematizarea şi de buna organizare a serviciilor publice de salubritate ale Parisului, dr. A. Vasiliu devine critic atunci când se raportează la obişnuinţele cotidiene ale francezilor. Le descrie amănunţit către soţie, astfel încât devine evidentă sublinierea educaţiei sanitare precare, asociată cu ritmul prea rapid şi nepăsarea faţă de ceilalţi . Ritmul accelerat al vieţii cotidiene pariziene îi crează disconfort, reclamând adesea zgomotul străzii, pe care îl prezintă ca „mefistofelic”. În timpul liber era interesat de plimbările prin metropolă şi împrejurimi, de arhitectura Parisului, frecventează teatrul şi opera. Apreciază spaţiile largi, grădinile, împărtăşind soţiei sale impresiile. Deşi obişnuit cu volumul mare de activitate în profesie, participă la cursuri, face practică (în spitalul de alienaţi St. Anne) şi examene (susţinute în iunie 1904), împărţind timpul cu rigurozitate, el regreta în permanentă tihna Orientului. Timpul de reflexie îi lipseşte. Face o comparaţie între ritmul de viaţă de acasă şi cel al occidentalilor: „Aceasta-i civilizaţia, muncă şi alergătură, istovire de puteri, toţi caută să câştige, unii de a duce un trai mizerabil de azi pe mâine, alţii ca să se îmbogăţească… Pot zice că civilizaţia asta nu constă în dezvoltarea armonică a tuturor facultăţilor intelectuale, afective şi instructive, ci mai mult în pervertirea lor în o muncă excesivă, analoagă cu munca silnică pe viaţă.”
În viaţa culturală a oraşului, dr. Alexandru Vasiliu a activat prin Societatea Culturală Miron Costin, conferenţiind în cadrul şedinţelor acesteia. Se păstrează un manuscris de 60 pagini al doctorului Alexandru Vasiliu „Despre Ştiinţele oculte”, prezentat în conferinţă publică, în cadrul acestei societăţi în anul 1907. La fel, se păstrează şi alte însemnări – „Despre suflet şi materie”, „Despre apă”. Doctorul Vasiliu a fost preocupat şi de trecutul vieţii medicale romaşcane, fiind un precursor în domeniul iatroistoriei al dr. Epifanie Cozarescu, printr-o serie de documente adunate, obiecte – instrumentar medical şi o serie de 3 articole publicate în revista „Spitalul” din capitală, în anul 1897, cu titlul „Un secol de la fundarea Spitalului Precista Mare din Roman”. De altfel, de la soţia sa, Olga Vasiliu, a recuperat dr. E. Cozărescu însemnări, fotografii, documente şi obiecte formând un embrion al colecţiei de istorie a medicinei şi farmaciei din Roman.
În schiţarea unui profil al intelectualului Alexandru Vasiliu un instrument util este oferit de cunoaşterea conţinutului bibliotecii sale. La această bibliotecă particulară facem apel în cele ce urmează, ea fiind cunoscută datorită inventarierii sale, în două liste distincte, redactate la o distanţă în timp de aproximativ trei decenii.
Prima listă de inventar conţine 350 de titluri de cărţi şi reviste şi este redactată chiar de dr. A. Vasiliu, pe 10 pagini (5 file), scrise cu cerneală neagră. Nu se poate şti cu precizie data la care a fost realizată această inventariere, oricum înainte de anul 1913, data decesului său.
A doua listă priveşte cărţile din biblioteca personală care au făcut obiectul donaţiei către Societatea Culturală Miron Costin. Se vede că fost redactată de o altă persoană, mai puţin familiarizată cu numele autorilor şi titlurile lucrărilor de specialitate, cel mai probabil soţia doctorului. Lista este structurată în două părţi: prima cuprinde 113 titluri din literatura de specialitate medicală şi a doua conţine 53 titluri cărţi diverse. Ca o excepţie, între cărţile menţionate în această a doua listă de inventar, regăsim două volume apărute după anul 1913, anul de deces al dr. Vasiliu: O. Josue, La semiologie cardiaque actuelle, Balliere, Paris, 1914 şi A. Bădăreu – Tomşa, De la délégation imparfaite (teza de doctorat), Paris, 1914. Toate celelalte cărţi din această bibliotecă particulară sunt ediţii apărute şi adunate de însuşi dr. Vasiliu.
O bună parte a bibliotecii personale a doctorului Alexandru Vasiliu a fost donată, de către soţia acestuia, Societăţii Culturale Miron Costin, societate ce a funcţionat în Roman începând cu anul 1907. Această donaţie a fost făcută mult timp după decesul doctorului, cel mai probabil în anul 1931. În absenţa actului de donaţie propriu-zis se poate doar estima data acestei donaţii, fucţie de mărturiile păstrate. Este cazul a două documente care au rezistat trecerii timpului: două adrese oficiale întocmite de conducerea Societăţii Culturale Miron Costin către donatoarea Olga Vasiliu.
În prima adresă, cu nr. 192 din 31 mai 1931, în numele Comitetului de conducere al Societăţii, preşedintele de atunci – Episcopul Lucian Triteanul şi directorul bibliotecii Nicolae Popovici – Podaşcă îi adresau “cele mai alese şi cele mai recunoscătoare mulţumiri” asigurând-o pe Olga Vasiliu că “felul cum va fi păstrată şi chipul cum va fi utilizată biblioteca donată va corespunde întocmai dorinţii D-Voastre şi va fi la înălţimea memoriei celui în amintirea căruia s-a făcut această donaţiune.”
Prin a doua adresă, cu nr. 325 din 1 iunie 1932, aceeaşi reprezentanţi ai conducerii îi anunţau Olgăi Vasiliu numirea sa drept membră de onoare a Societăţii, în urma donaţiei făcute, “modestă distincţiune ca un sincer şi devotat omagiu din partea membrilor Societăţii, pentru solicitudinea şi interesul ce purtaţi instituţiei noastre culturale”.
Olga Vasiliu a făcut nu doar un gest frumos în amintirea soţului său, ci a căutat să dea utilitate volumelor adunate de acesta, punându-le la dispoziţia celor interesaţi, prin intermediul unei societăţi culturale din urbe. Făcând o paralelă cu înfiinţarea primei biblioteci publice din Roman, datorate unei alte personalităţi ce a depăşit limitele oraşului de provincie – George Radu Melidon – putem vorbi despre strădaniile unor intelectuali de a valorifica bibliotecile lor particulare spre folosul obştesc, spre ridicarea standardelor cultural – educative şi chiar de un fenomen de emulaţie. G. R. Melidon, avusese rolul de deschizător de drum când donase municipalităţii locale, în aprilie 1885, un număr de 216 cărţi, spre a fi puse “la dispoziţia oricărui amator spre cetire şi cercetare”, gest urmat de înfiinţarea bibliotecii, hotărâtă în şedinţa din 11 aprilie 1885 a Consiliului comunal.
O situaţie cu totul deosebită a fost în cazul doctorului Burada, preşedinte al Societăţii Culturală Miron Costin. Comparaţia între Burada şi Vasiliu se poate face şi datorită faptului că pot fi găsite similitudini între cei doi medici în nivelul de pregătire, perioada în care au activat, preferinţa pentru practicarea medicinei în oraşul de provincie, implicarea culturală, liantul fiind Societatea Culturală Miron Costin. După moartea doctorului Burada, soţia sa i-a vândut biblioteca unui anticar din Roman, fără a se cunoaşte data înstrăinării, nici numele respectivului cumpărător. S-au transmis doar câteva informaţii sumare şi conjuncturale. Ion Christea Ştefănescu, vicepreşedintele Societăţii Miron Costin ar fi cumpărat câteva cărţi pentru biblioteca societăţii. O altă carte recuperată ar fi fost o Psaltire, din sec. al XVIII-lea sau al XIX-lea, despre care anticarul afirma că ar fi aparţinut iniţial vornicului Burada, tatăl doctorului. Aceasta a fost ulterior donată Bibliotecii Episcopiei Romanului. Iată cum o bibliotecă particulară a fost împrăştiată, fără a se cunoaşte, cel puţin mărimea ori titlurile cuprinse. De fapt este o situaţie frecvent întălnită în epocă, rare fiind bibliotecile particulare din ţară al căror conţinut este cunoscut.
Analizând conţinutul bibliotecii doctorului Alexandru Vasiliu, vedem că partea cea mai însemnată revine tomurilor de medicină, editate în ţară sau în străinătate. Fără a recurge la o analiză cantitativă amănunţită asupra cărţilor din biblioteca sa personală, putem afirma că cele mai multe proveneau din Franţa, unde dr. Alex. Vasiliu a urmat un stagiu de pregătire între anii 1903 şi 1904. Un fapt demn de consemnat este procurarea acestor cărţi în scurt timp după apariţia lor, ceea ce demonstrează că se raporta în permanenţă la noutăţile din domeniu.
Spre exemplificare, iată câteva dintre cărţile din biblioteca dr. Vasiliu, aşa cum au fost ele consemnate în lista de inventar: prof. Paul Lefort, Aide-memoire d’ hygiene et de medecine legale, 1 vol., 1889, Joseph Auguste Fort, Anatomie descriptive et dissection, tom II, par. I şi vol III, 2 vol., 1875, Dr. J.A. Fort, Pathologie et clinique chirurgicales, 2 vol., 1873, J. Briand, Manuel complet de medecine legale, 1 vol., 1863, G. Dieulafoy, Manuel de pathologie interne, 3 vol., 1896, A. Laveran, J. Teissier, Nouveaux elements de pathologie et de clinique medicale, vol. I, 1883, Dr. Ch. Vibert (introduction par le prof. P. Bronardel), Precis de medecine legale, 1 vol. 1903, Dr. Ch. Vibert, Precis de toxicologie clinique et medico – legale, 1 vol., 1900, Dr. Poincare, Le systeme nerveux peripherique et central. Leçons de physiologie, 3 vol., 1876 – 1877, Dr. A. Descroizilles, Traite elementaire de Pathologie et de clinique infantiles, vol. I, II, 2 vol., 1890, Dr. Dujardin – Beaumetz, Traitement de maladies de l’estomac, 1 vol., 1891, Dr. Gerard Encausse, Du traitement externe et psychique des maladies nerveuses, 1 vol., 1897, E. Bonchut, Nouveaux elements de Pathologie generale et de Semiologie, 1 vol., 1857, Dr. Florimond Robertet, Essai sur l’ encephalite, 1 vol., 1865, Dr. G. (n.n. Georges, n. 1856 – 1926) Thibierge, Therapeutique des maladies de la peau, 2 vol. 1895, H. Beaunis, Nouveaux elements de physiologie humaine, 1 vol., 1876, Dr. E. Lancereaux, Traité de la goutte, 1 vol., 1910.
Pare plauzibil ca multe dintre cărţile adunate de doctorul Alexandru Vasiliu să fie achiziţionate direct din Franţa, căci în lista – inventar a bibliotecii sale sunt menţionaţi autori străini traduşi în limba franceză. Justificată ar fi prezenţa acestor volume şi prin buna cunoaştere a limbii franceze, pe care medicul romaşcan o prefera atunci când trebuia să consulte lucrări de specialitate medicală. Ex.: W. Hammond (trad. Par Dr. Labadies – Lagrave), Traite des maladies du systeme nerveux, 1 vol. , 1879, Dr. R. Von Krafft –Ebing (traduir par Dr. Emile Laurent), Traite clinique de psychiatrie, 1 vol. , 1897, Dr. Ed. Henoch (traduit dr. Hendrix), Leçons clinique sur les maladies des enfants, 1 vol., 1885, Dr Harald Hoffding (tr. Leon Poitevin), Esquisse d’une Psychologie fondee sur l’experience, 1 vol., 1909, Dr. A. Strumpell (tr dr. J. Schramme), Traite de pathologie speciale et de therapeutique des maladies internes, 2 vol., 1891, C. Sperino (trad. par A. Tresal), La syphilisation etudiee comme methode curative et comme moyen prophylactique des maladies veneriennes, 1 vol., 1855.
Lista inventar conţine şi două lucrări în limba italiană: Giacomo Nani, Trattato teorico – pratico sur magnetismo animale, 1 vol., 1850 şi Giuseppe Lverio Poli, Elementi di fisica sperimentale, 1 vol., 1817. În biblioteca dr. Vasiliu regăsim şi 17 volume în limba germană, din ediţia a IV-a a lucrării enciclopedice: Meyers, Conversations lexikon. Eine encyklopädie des allgemeinen Wissens, 1890.
Dintre autorii români ai cărţilor de medicină amintim: Dr. A. Vianu, Curs de medicină legală, 1 vol., 1891, Dr. Vlădescu, Conjunctivita purulentă, 1 vol., 1875, dr. Toma Hepites, Manual teoretic şi practic pentru studiul moaşelor, 1 vol., 1896, Dr. G. Z. Petrescu, Studiu asupra cauzelor lăţirii şi stării actuale a sifilisului în România, 1 vol., 1910, Dr. C. Parhon, Studii asupra boalelor mintale şi nervoase în România, 1 vol., 1910, Dr. N. Manolescu, Studiu asupra miopiei, 1 vol., 1883, I. Augustin, Infecţiunea tifică – teza de doctorat în medicină, 1 vol. leg., 1883, Dr. Z. Petrescu, Elemente de terapeutică şi materie medicală, vol. I, p. I şi II, vol. II şi III, 4 vol., 1884, Dr. I. Felix, Tractat de higienă publică şi de poliţie sanitară, p. II, 1 vol., 1889, Dr. I. Kiriac, Curs clinic de patologie chirurgicală, 2 vol., 1892, Dr. A. Boicescu, Centrii nervoşi, 1 vol. 1887, Arhimandrit Dionisie Tesaleanul, Medicina practică, 1 vol., 1849 (Encolpiul doctorilor sau medicina practică n.n.).
Se adaugă cărţi din domenii diverse (literatură, istorie, religie, filosofie, ş.a.): L. Şăineanu, Dicţionar germano – român, 1 vol., 1887, L. Şăineanu, Dicţionar universal, 1 vol. , Theodor Codrescu, Presa franceză în Principatele Unite, 1 vol. 1856, Mihail Kogălniceanu, Cronicele României sau letopiseţele Moldaviei şi Valahiei, 2 vol., 1872, 1874, George Coşbuc, Fire de tort, 1 vol., M. Eminescu, Poesii postume, 1 vol., 1902. Nicolae Filimon, Ciocoii vechiu şi noi, 1 vol., 1902, Const. Negruzzi, Poesii, 1 vol., 1873, Dr. P. Petrescu, Curs elementar de agricultură, 1 vol.,1906, A. Donici, Fabule, 1 vol.
O serie de cărţi priveau domenii aflate la graniţa ştiinţei, legate de ocultism, magnetism, spiritism, preocupări în vogă prin anumite cercuri intelectuale din epocă. Se pare că acestea din urmă i-au stârnit un interes aparte, dată fiind tema conferinţei susţinute de el în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin, în anul 1907 – Despre Ştiinţele oculte. Curiozitatea şi interesul doctorului romaşcan către aceste domenii se încadrează, de altfel, în spiritul vremii. Câţiva din autorii cunoscuţi care se regăsesc în biblioteca doctorului Alexandru Vasiliu, printr-o lucrare sau mai multe, sunt: Allan Kardek (L’ Evangile selon le spiritisne, Le livre des esprits, La Genese), Papus (Le Diable et l’ occultisme, La science des mages, La Kaballa), Mesmer (Magnétisme animal. Mémoires et aphorisms), Dr. Paul Gibier (Le spiritisme), Dr. Cullere (Magnetisme et hypnotisme), Philip Davis (Le spiritisme).
Tot din inventarul bibliotecii doctorului Vasiliu menţionăm Constituţiunea marelui orient al României, 1 vol. broş, 1879. Un Almanach de Gotha din 1902 stă alături de lucrarea Prof. Nicolai Pavlovici – Apologetica creştină – curs de teologie fundamentală, 1 vol. 1897 şi o Psaltire din 1850. Cărţi precum L. Viel, Le juif roi. Comment le detroner, D. Kimon, La guerre antijuive, 1898 sau Edouard Drumond (Drumont), Les jouifs contre la France, 1899 aflate în biblioteca doctorului Vasiliu îl arată pe acesta atent la problematica antievreiască, în epoca afacerii Dreyfuss. De altfel şi în societatea românească chestiunea evreiască îşi păstra actualitatea.
Listele de inventar ale bibliotecii doctorului Vasiliu nu cuprind însă lucrările al căror autor a fost (articolele din revista Spitalul, teza sa de „doctorat în medicină” sau lucrarea despre pelagră). Putem aprecia această lacună drept un semn de modestie.
Se vede că preocupările doctorului Vasiliu au acoperit mai mult decât activitatea de specialitate medicală. Cu un statut profesional bine întemeiat, întrând în contact direct cu problemele sociale, nu doar cu cele de sănătate ale romaşcanilor, doctorul A. Vasiliu a găsit în domeniul cultural şi artistic un mijloc de intervenţie (nu trebuie omise nici preocupările filantropice ale Societăţii Culturale Miron Costin). Prin conferinţele publice, în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin, el s-a încadrat între cei care urmăreau deşteptarea conştiinţelor. Iar preocupările membrilor acestei societăţi culturale nu se adresau doar elitei din urbe, ci se orientau către un public cât mai divers, prin ciclurile de conferinţe organizate periodic, seratele muzicale, temele şi personalităţile pe care le aduceau în faţa amatorilor de cultură. Pregătirea profesională, un anumit potenţial material, capacitatea intelectuală şi preocupările membrilor elitei trebuiau să dea un exemplu de urmat şi o anumită orientare către o calitate superioară. Direcţia odată stabilită se deschidea calea către progres, căci în jurul acestei elite, cu preocupări şi afinităţi comune, se creea un fenomen de emulaţie, atrăgând noi categorii. Se poate vorbi şi despre o creştere cantitativă, drept consecinţă a generalizării accesului la învătământ şi a unei dezvoltări economice în zonă.
De la sfera vieţii private până la sprijinirea manifestărilor desfăşurate în spaţiul public, activitatea unor intelectuali ai Romanului, printre care se numără şi dr. A. Vasiliu, a fost concentrată pe valorificarea propriilor energii creatoare. În acelaşi timp, au căutat căi şi mijloace prin care să contribuie la extinderea orizontului concetăţenilor lor, devenind modele pentru atitudini şi acţiune în societatea modernă.

monument funerar al doctorului Alexandru Vasiliu, in cimitirul Eternitatea din Roman

monument funerar al doctorului Alexandru Vasiliu, in cimitirul Eternitatea din Roman

Acest articol a fost publicat în ARTICOLE, ASOCIATIE și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s